![[fotografi celebri] ARNO RAFAEL MIKKINEN - Călătorie identitară în alb-nergu](http://www.miluta.ro/media/k2/items/cache/42bfbea03cce865b2f6f3be1a87895b7_XL.jpg)
Având ca temă constantă nudul şi armonia dintre corp şi natură, arta fotografică a finlandezului Arno Rafael Mikkinen reprezintă un amplu proiect iniţiat chiar înaintea înrădăcinării esteticii postmoderniste în rândul fotografilor şi continuă până în prezent, rezistând diverselor problematici ale artei şi fotografiei contemporane, construind un stil şi o identitate autentică, ce pun în valoare trupul masculin.
Arno Rafael Mikkinen s-a născut în anul 1945, în Helsinki, Finlanda, însă, şase ani mai târziu, emigrează împreună cu familia în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se în regiunea Bensonhurst a Brooklyn-ului. În perioada 1963 - 1967, studiază literatura engleză la Colegiul Wagner, din State Island, New York. În acest timp, o întâlneşte pe Sandra Hughes care îi va deveni soţie în 1969 şi prim model al seriilor de autoportrete cu nud feminin. Se alătură, după absolvire, Agenţiei de Publicitate E. T. Howard în calitate de copywriter, domeniu în care va lucra o perioadă de câţiva ani, 1967 – 1972.
Urmează un curs de fotografie în 1972, sub îndrumarea lui Ken Heyman şi un Master în Fotografie la Şcoala de Design Rhode Island, unde i-a avut ca profesori pe Harry Callahan şi Aaron Siskind. Între 1974 şi 1976, predă la Universitatea de Arte Industriale din Helsinki, la invitaţia lui Jussi Aalto; în toţi aceşti ani, călătoreşte alături de Sandra în vestul şi sudul Europei, vizitând - printre altele - Karelia şi Viipuri, locurile unde a copilărit mama sa.
Se întoarce în America şi la cariera sa în publicitate, iar în 1977 începe o colaborare cu Institutul de Tehnologie din Massachusetts ca professor asistent. În perioada 1980 – 1984 desfăşoară o activitate intensă : de la domeniul jurnalistic, scriind recenzii pentru Journal of Photography din New England şi articole despre Robert Frank şi Harry Callahan pentru o nouă enciclopedie a fotografiei, la editarea şi coordonarea expoziţiei “New America Nudes: Recent Trends and Attitudes” pentru Creative Photograhy Gallery.
În următorii ani, călătoreşte de-o parte şi de alta a oceanului: la Helsinki, unde predă fotografia, apoi la Boston şi Lowel unde este professor de artă, în Lapland şi Vardø unde organizează workshop-uri, iar în 1992 se alătură Universităţii de Artă şi Design din Helsinki, în calitate de Doctor Docent al Departamentului de Fotografie, Guvernul finlandez acordându-i gradul de Cavaler şi Medalia de Onoare. Tot acum începe seria de autoportrete cu femei din Asikkala, Finlanda.
Anul 1995 se remarcă printr-o expoziţie individuală la New York şi un documentar regizat de Kimmo Koskela, intitulat “Still Not There”, ce va fi proiectat în anii ce urmează la Biblioteca Naţională şi la Casa Europeamă a Fotografiei din Paris, precum şi în alte instituţii de profil din Europa şi America.
La începutul anilor 2000, avându-i alăuri pe curatorii D. Coleman şi Todd Bradow, a iniţiat un proiect substanţial ce avea să celebreze cariera fotografică de peste patruzeci de ani a lui Mikkinen. Expoziţia, intitulată “Saga : The Jouney of Arno Rafael Mikkinen, Photographs 1970-2005”, este o călătorie epică – o aventură în mediul naturii sălbatice şi al sălbăticiei urbane, un voiaj spriritual al regăsirii şi consolidării identitare.
Caracterului autobiografic, multiculturalismului şi aspectului documentar proprii proiectului li se adaugă nenumăratele pericole asumate de fotograf pentru obţinerea acelor imagini memorabile. Cele 120 de lucrări, selectate din fotografii făcute de-a lungul anilor, reprezintă un poem vizual unitar : un melanj de imagini iconice recognoscibile cu lucrări mai puţin cunoscute, fie nepublicate în expoziţii anteriore, fie foarte recente. Cu alte cuvinte, nu este doar o expoziţie a fotografului, ci este mai ales despre Arno Rafael Mikkinen : confesională, personală, conceptuală.
Vorbind despre lucrările sale, Arno Rafael Mikkinen afirmă că sunt o reprezentare “a locului nostru în acest univers şi pe această planetă. Am încercat să păstrez lucrărilor mele un caracter atemporal. Această expoziţie este interesantă deoarece alături de o fotografie datând din 1977 poţi vedea o alta din 2004. Sper că această atemporalitate îmi va individualiza lucrările de cele ale altor artişti”.
Mikkinen consideră abordarea sa ca fiind una documentaristă : “Dacă vei vedea braţele ieşind din zăpadă, eu voi fi sub acea zăpadă. Ce se petrece în faţa camerei mele se petrece şi în realitate. Nu există expunere dublă sau manipulare digitală”.
Arta fotografică a lui Arno Rafael Mikkinen este originală prin însuşi modul în care imaginarul său reuşeşte să dea glas neliniştilor, speranţelor şi dorinţelor umane, prin încercarea de a stabili o armonie cu natura ce ne înconjoară, imprimând spaţiului ecourile subiectivităţii sale.
